Andi Stancu.eu

“Vand internet, an 2004 - 30.000 Euro negociabil. Necesita reparatii.”

In urma cu cateva minute cautam un document mai vechi. Si am gasit printre altele prezentarile de la Internetics 2005. Era al doilea an cand participam, si primul an cand am si castigat ceva. Da, vreau sa ma laud, insa in alta parte vreau sa ajung.

M-am apucat sa ma uit pe prezentari. Am gasit prezentarea lui Marius Deak pe care o notasem cu “Aplauze”. Si a lui Radu Ionescu care evidentia diferentele intre online si offline si cum se pot exploata. Citind prezentarile am inceput sa-mi amintesc toate detaliile editiei. Imi amintesc cum imi luam notite de zor pe hartiile cu antet primite de la Millennium. Aveau un design tare sexy (am sa revin la asta). In jurul meu era destul de multa lume si nimeni nu misca un deget. Toata lumea lua notite si incerca sa invete cat mai mult. Se auzea clar vocea lui Marius si un milion de pixuri - de asemenea primite de la Millennium. Marius era entuziast. Era bucuros de aprecieri, bucuros de succes, plin de energie dar la fel de calm ca in prezent. Nitu ne povestea despre ardeiul lui Basescu. Chiar si Dosinescu era interesant pe vremea aia (chiar daca dupa ce am castigat am pierdut o gramada de timp si resurse raspunzand la cererile de oferta false pe care ni le trimitea). Fusu ne vorbea despre iesirea pe piata europeana. Stavar vorbea despre greseli frecvente in start-up-uri online. Madalin Matica si Orlando vorbeau despre… e-commerce evident. Vorbea chiar si Nicolae Laita de la Young & Rubicam. Mai vorbeau si reprezentanti de la Raiffeisen si Quadrant.

Era o nebunie totala. Atata lume interesanta. Imi aduc aminte si de niste mici discutii in contradictoriu intre Fusu si inca cineva (nu-mi aduc aminte exact cine). Fusu era intrebat cum poate sa ia bani de la advertisieri cu cost pe click si sa plateasca publisherii cu cost pe mia de afisari. Fusu zicea ca are incredere in sistemul dezvoltat si nu dadea mai multe detalii. E banal daca te uiti acum in trecut, dar atunci era interesant, si cu siguranta mult mai antrenant.

In 2005 Internetics avea sloganul “Nu face site-uri cu necunoscuti”. Avea un design futurist si le pasa foarte mult de public. In 2004 decernarea premiilor Internetics s-a desfasurat La Motoare. Erau huiduieli intre Webstyler si Green Pixel, si pe urma multe beri, tot intre Webstyler si Green Pixel. InDebara se huiduia cu DoiZece.ro. Eu ma bucuram de prima participare si o nominalizare cu PrafInOchi.com. Internetics era la inceput si atent la feedback, atent la consumatori. In 2009 Internetics “premiaza inteligenta online” si are un site functional 10% care-mi trimite parola in alb. Are un site unde input-ul si submit-ul au acelasi design astfel incat ma intreb “de ce sunt doua formulare de search, unul sub altul”. Un site cu liste lungi, lipsite de valoare, cu continutul important vizibil doar la mouse-over.

In perioada 2004-2005 cand se intalneau doua agentii se vorbea despre cum sa faca saituri mai bune. Astazi se vorbeste despre cat de nashpa sunt clientii. Sa inteleg de aici ca voi, agentiile ati atins absolutul calitatii ? Sigur, se vorbea si in 2004 despre “educarea clientului” dar era mult mai optimist atunci. Si nu era nici pe departe prima problema. Ma rog, pe vremea aia problema erau site-urile “facute in regie”. Pe vremea aceea Internetics avea sloganul “nu face site-uri cu necunoscuti” si investeau in site-uri si materiale futuriste. Incercau, si reuseau in mare parte sa diferentieze site-urile de agentie de site-urile facute in regie. Si ne ajutau cu siguranta sa explicam clientilor de ce un site de 5000 Eur sunt mai bune decat site-urile de 50 Eur.

In timp ce ma uit la prezentari, imi vine sa renunt la tot si sa o iau de la inceput ca junior la Kinecto, sau la Green Pixel, sau la multe altele, doar ca sa invat ceva. Apoi revin la prezent si-mi aduc aminte ca nu mai e cum era. Voua nu va e dor ?

Mie-mi este dor. Si le multumesc lui Mihai Dragan si Manafu cu al sau Webstock pentru ca-mi amintesc ca site-urile bune se fac din placere, nu din goana dupa bani.

Bonus:

Joia trecuta am fost a doua oara la Webclub. Este un eveniment foarte misto, o initiativa foarte misto. Totusi sunt dezamagit de importanta pe care Vlad Stan si gasca au primit-o. Si nu ar fi fost prea multa daca ar fi fost la fel de multa si pentru oamenii care o meritau cu adevarat. M-a deranjat ca sala era plina cand vorbea Vlad Stan, dar cand 5 oameni la inceput de drum incercau sa prezinte ceva, toata lumea a plecat. As vrea sa-mi spuneti cu ce ati ramas dupa sesiunea cu “vedete”. Ce ati invatat? De ce ati stat si de ce ati ascultat ? Niciun raspuns? Exact. Sunt un miliard de oameni care ne pot spune cum e viata in Londra. Nu sunt neaparat de acord cu Zoso, dar ii multumesc pentru picatura de animatie pe care a adus-o discutiei. Si il invinuiesc pe Vlad Stan pentru tot ce s-a pierdut in ultimii 4 ani. Pentru ca e prezent peste tot si le ia locul si timpul celor care fac cu adevarat ceva. Uite-asa, am zis! S-a vandut industria online pe 30.000 Euro.

Later edit:

Mi-am adus aminte de sfatul lui Marius Deak: “Nu confundati internetul cu televizorul”. Am folosit-o la randul meu catre o gramada de clienti care cereau animatii fara rost.

Alt bonus:

“Ideea e asa. In loc sa progresam mergem inapoi. Desi, teoretic progresul inseamna mersul inainte. Tie ti-e dor de vremurile alea din “trecut”. Le vrei nu neaparat inapoi, ci cunoscute. Si vrei sa “point some fingers”. Tonul e usor revoltat, frustrat, indignat. Am gasit vinovati, avem solutii. Avem titlu?” - Anonim