Ok, so after NYE I made this list with things I wanna achieve in 2010. After the first month of 2010 this is how my list updated:

• [NOPE] I’m gonna learn a new foreign language. Most likely german. If not, italian or french.
• [NOPE] I’m gonna improve my english and my romanian 
• [SOMEHOW DONE, DIDN'T WRITE ANYTHING] Since I have more and more english speaking friends, I won’t blog in romanian any more. Anyone who doesn’t like my english can bite my shiny metal ass. I’m doing my best, and people do understand me.
• [NOPE] Less drafts. I have loads of blog post I wrote and never published them. I’m going to publish all those, and blog more. Oh, and the posts already written, will remain in romanian.
• [NOPE] And I’m gonna completely migrate to Tumblr
• [NOPE] Now, to the serious stuff, I’m gonna try to achieve my comfort zone. Financially speaking.
• [NOPE] I’m gonna finish the projects I dreamt all 2009 long
• [NOPE] I might get a pet.
• [NOPE] I’m gonna use more of my experience accumulated at Firedive Interactive
• [NOPE] I’m gonna attend Sensation White in Amsterdam this summer.
• [NOPE] Oh, I’m going to take a lot more care of my car.
• [NOPE] I’m gonna complete my snowboarding equipment with some proper gear. I’m missing jacket and first layers. I could also use new gloves and goggles. But then I would need new board, bindings and boots.
• [NOPE] I’m gonna do more snowboarding.
• [WELL, YEA...] I’m not going to quit smoking.
• [NOPE] I will exercise more.
• [NOPE] And finally I’m gonna make it up to everyone I let down. (the linked one are not the only ones)

So yea, I basically didn’t do anything. Help ?

What’s the real reason for not doing all that in the past year ? And to make it even worse, we blog about this, and make a list with all the next year plans.

I’m no better then anyone else. I’m doing the same. I have loads of plans for the next year. And I’m posting them right now, inside this post.

So, next year:

• I’m gonna learn a new foreign language. Most likely german. If not, italian or french.
• I’m gonna improve my english and my romanian
• Since I have more and more english speaking friends, I won’t blog in romanian any more. Anyone who doesn’t like my english can bite my shiny metal ass. I’m doing my best, and people do understand me.
• Less drafts. I have loads of blog post I wrote and never published them. I’m going to publish all those, and blog more. Oh, and the posts already written, will remain in romanian.
• And I’m gonna completely migrate to Tumblr
• Now, to the serious stuff, I’m gonna try to achieve my comfort zone. Financially speaking.
• I’m gonna finish the projects I dreamt all 2009 long
• I might get a pet.
• I’m gonna use more of my experience accumulated at Firedive Interactive
• I’m gonna attend Sensation White in Amsterdam this summer.
• Oh, I’m going to take a lot more care of my car.
• I’m gonna complete my snowboarding equipment with some proper gear. I’m missing jacket and first layers. I could also use new gloves and goggles. But then I would need new board, bindings and boots.
• I’m gonna do more snowboarding.
• I’m not going to quit smoking.
• I will exercise more.
• And finally I’m gonna make it up to everyone I let down. (the linked one are not the only ones)

Nu cred ca are rost sa spun ca are efecte misto, scenariu bun, etc etc etc. Ce vreau sa spun este ca dupa 90 de minute de film imi rodeam unghiile de frica ca o sa se termine. La fel cum personajul principal s-a atasat de o lume incredibila, m-am atasat si eu. A durat 2 ore si 30 de minute si as mai fi platit pentru inca vreo 20 de ore. Pe langa toate bucuriile pe care ti le poate aduce un film, jucatorii de MMORPG, in special World of Warcraft vor regasi niste sentimente pierdute.

Nu vreau sa povestesc prea multe despre film, pentru ca merita sa-l savurati la fel cum l-am savurat si eu. Totusi, pentru jucatorii World of Warcraft, vreau sa fac un mic rezumat, putin ironic:

Un human warrior de level 80 este trimis intr-o misiune. Sa faca un mind control asupra unui night elf warrior, si sa afle mai multe despre elfi, viata lor si cum pot fi manipulati si controlati. Astfel, human-ul se trezeste pe undeva pe langa Darnassus intr-un corp de night elf, de level 1. Abia stie sa mearga, nu prea are niciun skill. In prima seara, caracterul nostru reuseste sa faca un aggro foarte mare unui pack maricel de caini. Norocul lui este ca apare un female night elf de level 80 care il salveaza. Acestia doi se imprietenesc si micul elf este indrumat sa intre in guilda elf-ei. Ma rog, a tatalui ei. Dupa ce intra in guilda, ca trial member, elf-ul incepe sa creasca in nivel, isi ia un ground mount, mai creste ce mai creste, isi ia un flying mount, mai reuseste de cateva ori sa faca aggro-uri imbecile, sa omoare tot raidul si astea, dar in final, ajunge un invingator. Nu povestesc mai mult de atat, ca sa nu va stric bucuria filmului, insa exista un moment magic, cand Jakesully is ia un alt flying mount… epic de data asta. Iar cand humanii ataca Darnassus-ul, batalia este mai ceva ca The Battle For The Undercity.

http://monty-says.blogspot.com/2009/12/help-saving-mysql.html

“Vand internet, an 2004 - 30.000 Euro negociabil. Necesita reparatii.”

In urma cu cateva minute cautam un document mai vechi. Si am gasit printre altele prezentarile de la Internetics 2005. Era al doilea an cand participam, si primul an cand am si castigat ceva. Da, vreau sa ma laud, insa in alta parte vreau sa ajung.

M-am apucat sa ma uit pe prezentari. Am gasit prezentarea lui Marius Deak pe care o notasem cu “Aplauze”. Si a lui Radu Ionescu care evidentia diferentele intre online si offline si cum se pot exploata. Citind prezentarile am inceput sa-mi amintesc toate detaliile editiei. Imi amintesc cum imi luam notite de zor pe hartiile cu antet primite de la Millennium. Aveau un design tare sexy (am sa revin la asta). In jurul meu era destul de multa lume si nimeni nu misca un deget. Toata lumea lua notite si incerca sa invete cat mai mult. Se auzea clar vocea lui Marius si un milion de pixuri - de asemenea primite de la Millennium. Marius era entuziast. Era bucuros de aprecieri, bucuros de succes, plin de energie dar la fel de calm ca in prezent. Nitu ne povestea despre ardeiul lui Basescu. Chiar si Dosinescu era interesant pe vremea aia (chiar daca dupa ce am castigat am pierdut o gramada de timp si resurse raspunzand la cererile de oferta false pe care ni le trimitea). Fusu ne vorbea despre iesirea pe piata europeana. Stavar vorbea despre greseli frecvente in start-up-uri online. Madalin Matica si Orlando vorbeau despre… e-commerce evident. Vorbea chiar si Nicolae Laita de la Young & Rubicam. Mai vorbeau si reprezentanti de la Raiffeisen si Quadrant.

Era o nebunie totala. Atata lume interesanta. Imi aduc aminte si de niste mici discutii in contradictoriu intre Fusu si inca cineva (nu-mi aduc aminte exact cine). Fusu era intrebat cum poate sa ia bani de la advertisieri cu cost pe click si sa plateasca publisherii cu cost pe mia de afisari. Fusu zicea ca are incredere in sistemul dezvoltat si nu dadea mai multe detalii. E banal daca te uiti acum in trecut, dar atunci era interesant, si cu siguranta mult mai antrenant.

In 2005 Internetics avea sloganul “Nu face site-uri cu necunoscuti”. Avea un design futurist si le pasa foarte mult de public. In 2004 decernarea premiilor Internetics s-a desfasurat La Motoare. Erau huiduieli intre Webstyler si Green Pixel, si pe urma multe beri, tot intre Webstyler si Green Pixel. InDebara se huiduia cu DoiZece.ro. Eu ma bucuram de prima participare si o nominalizare cu PrafInOchi.com. Internetics era la inceput si atent la feedback, atent la consumatori. In 2009 Internetics “premiaza inteligenta online” si are un site functional 10% care-mi trimite parola in alb. Are un site unde input-ul si submit-ul au acelasi design astfel incat ma intreb “de ce sunt doua formulare de search, unul sub altul”. Un site cu liste lungi, lipsite de valoare, cu continutul important vizibil doar la mouse-over.

In perioada 2004-2005 cand se intalneau doua agentii se vorbea despre cum sa faca saituri mai bune. Astazi se vorbeste despre cat de nashpa sunt clientii. Sa inteleg de aici ca voi, agentiile ati atins absolutul calitatii ? Sigur, se vorbea si in 2004 despre “educarea clientului” dar era mult mai optimist atunci. Si nu era nici pe departe prima problema. Ma rog, pe vremea aia problema erau site-urile “facute in regie”. Pe vremea aceea Internetics avea sloganul “nu face site-uri cu necunoscuti” si investeau in site-uri si materiale futuriste. Incercau, si reuseau in mare parte sa diferentieze site-urile de agentie de site-urile facute in regie. Si ne ajutau cu siguranta sa explicam clientilor de ce un site de 5000 Eur sunt mai bune decat site-urile de 50 Eur.

In timp ce ma uit la prezentari, imi vine sa renunt la tot si sa o iau de la inceput ca junior la Kinecto, sau la Green Pixel, sau la multe altele, doar ca sa invat ceva. Apoi revin la prezent si-mi aduc aminte ca nu mai e cum era. Voua nu va e dor ?

Mie-mi este dor. Si le multumesc lui Mihai Dragan si Manafu cu al sau Webstock pentru ca-mi amintesc ca site-urile bune se fac din placere, nu din goana dupa bani.

Bonus:

Joia trecuta am fost a doua oara la Webclub. Este un eveniment foarte misto, o initiativa foarte misto. Totusi sunt dezamagit de importanta pe care Vlad Stan si gasca au primit-o. Si nu ar fi fost prea multa daca ar fi fost la fel de multa si pentru oamenii care o meritau cu adevarat. M-a deranjat ca sala era plina cand vorbea Vlad Stan, dar cand 5 oameni la inceput de drum incercau sa prezinte ceva, toata lumea a plecat. As vrea sa-mi spuneti cu ce ati ramas dupa sesiunea cu “vedete”. Ce ati invatat? De ce ati stat si de ce ati ascultat ? Niciun raspuns? Exact. Sunt un miliard de oameni care ne pot spune cum e viata in Londra. Nu sunt neaparat de acord cu Zoso, dar ii multumesc pentru picatura de animatie pe care a adus-o discutiei. Si il invinuiesc pe Vlad Stan pentru tot ce s-a pierdut in ultimii 4 ani. Pentru ca e prezent peste tot si le ia locul si timpul celor care fac cu adevarat ceva. Uite-asa, am zis! S-a vandut industria online pe 30.000 Euro.

Later edit:

Mi-am adus aminte de sfatul lui Marius Deak: “Nu confundati internetul cu televizorul”. Am folosit-o la randul meu catre o gramada de clienti care cereau animatii fara rost.

Alt bonus:

“Ideea e asa. In loc sa progresam mergem inapoi. Desi, teoretic progresul inseamna mersul inainte. Tie ti-e dor de vremurile alea din “trecut”. Le vrei nu neaparat inapoi, ci cunoscute. Si vrei sa “point some fingers”. Tonul e usor revoltat, frustrat, indignat. Am gasit vinovati, avem solutii. Avem titlu?” - Anonim

Nu stiu pe ce am apasat intr-o zi in Mail.app si mi-a aparut urmatoarea chestie.

Sa luam spre exemplu un magazin online, cu activate de 12 luni. Din iulie 2008 pana in prezent. De la jumatatea perioadei vanzarile au scazut pana la 0.

Pentru ca vanzarile au inceput sa scada cand mediatizarea crizei a inceput sa creasca, multi manageri au presupus ca vanzarile au scazut din cauza crizei. Si au luat-o ca atare si nu au facut nimic in privinta asta. Ba mai mult, au scazut bugete de publicitate si numarul actiunilor de marketing.

Pe de alta parte, managerii nu au analizat situatia, si nu au comparat datele din primul semestru cu al doilea semestru. Nu s-au gandit ca poate vanzarile lor au scazut din cauza actiunilor din sfarsitul primului semestru. Si cel mai grav, nu au folosit oportunitatea asa numitei “crize”.

Ce sfaturi as da celor in situatia de mai sus:

• Analizati cu atentie cat de mult a fost afectata piata voastra de criza. Spre exemplu, ma indoiesc ca femeile care cumparau acum un an pantofi online, nu o sa mai cumpere deloc anul asta. Si nu va blocati in alte argumente gen “Femeile trebuie sa probeze pantofii”. Adica nu va indepartati de la compararea cu anul trecut, si cu planul afacerii.
• Analizati marketingul din primul semestru. Invatati din el, profitati de greseli.
• In loc sa va speriati de altii care isi inchid obloanele, profitati de asta. Ei au marit piata cat au putut si acum au disparut. Beneficiile voastre din concurenta lor au fost implinite, acum au plecat si voi ati ramas cu piata la care au contribuit si ei.
• Daca primiti ratecarduri mari pentru bannere online, nu renuntati si la celalalte resurse. Am vazut cum unii oameni vor sa se promoveze, cer ratecarduri, vad preturi mari si se blocheaza. Mai sunt si alte resurse. Unele ieftine, si altele gratis. Status Pimp ati incercat ?
• Sunteti tristi si demotivati, si de acum propunerile voastre incep cu “Am nevoie de ajutor”. Don’t! Continuati cum ati facut si pana acum: “Iti ofer o oportunitate!”. Daca voi nu mai credeti in proiectele voastre si va afisati ca oameni care au nevoie de ajutor, lumea nu o sa va prea ia in serios.
• Cand cineva refuza o colaborare, nu dati vina pe criza si pe om. Invatati din refuzul lui si structurati urmataorea propunere mai bine.

Imagine this. You have a little crystal in your pocket. You can just touch it and miles, tens of thousand of miles away, someone else hears a noise, of even more, feels a little vibration around him. He then takes his little crystal from his pocket, touches it, maybe rubs it a bit, and then a little little map comes out. The map is no larger then his palm, but yet, it includes the entire earth. Not only road maps. Real world, real people, houses, mountains, lakes and everything. Ok, so he takes this little glass from his pocket, he rubs it, gets his little but complex map and then, he gets a little sign on the map. It is marking the place where you are.

Now, I know that when I was borne, not so long ago, this was considered witchcraft. You could be hanged and killed if you could do that. When did this happened. How come we took it for granted so incredibly fast ? Faster than how we would like the iPhones to work, right ?

And what’s next ? We mostly accomplished everything mankind could dream of. We have immortality left and then what ?

And if immortality comes out tomorrow, how long would it take for us to take it for granted. To forget people used to die and have limited time to have fun and discover things.  And what happens when you take immortality for granted. What would mankind probably dream of ?

Dar l-am folosit in continuare pentru ca mi-a placut numarul imens de sucursale BRD. Si alte cateva chestii.

Astazi insa m-am lovit de o chestie foarte idioata. E prima oara cand vreau sa platesc din contul BRD altceva decat facturi la utilitati. Vroiam sa platesc un furnizor oarecare, o firma (Domreg ca sa fiu mai exact).

Bun, stau si caut eu in aplicatia asta online formularul unde adaug furnizori noi si nu-l gasesc. Sun la BRD si intreb. Ei imi spun ca trebuie sa le dau lor datele furnizorului si numai el il pot adauga in interfata mea.

Eu ma enervez. Cum adica, de cate ori vreau sa platesc catre un furnizor nou va trebui sa va sun ? Tipa imi raspunde: “Da, din pacate sistemul actual nu perimite sa adaugati singur beneficiari. Asadar trebui sa sunati la acest numar sau sa mergeti la o sucursala BRD si a doua zi veti putea plati furnizorul.”

Cum adica “maine” ??? Asta e prea de tot. Care mai e scopul online bankingului daca eu trebuie sa sun si sa astept o zi ca sa pot face plata ? Nu mai e rapid, si nici comod.

BRD mi-au vandut o inghetata pe bat, fara bat. Asadar vreau sa schimb banca. Aveti ceva sugestii ?

Later edit: recapitulare

- nu vad cati bani am acum in cont
- nu pot sa platesc acum un furnizor
De ce mai folosesc online banking ?

Deh domnle, am uitat sa vorbim limba noastra.

 

Si din aceeasi “oala” mai sunt cateva posturi publice care ma enerveaza:

VibeFM

Ascultam intr-o zi in drum spre casa VibeFM si i-am auzit pe baietii aia doi spuanand spunand:

“Eu nu inteleg de ce toate vedetele noastre isi aleg nume atat de trendy. Gen John Puzzle. Nu putea sa se numeasca si el Ion Nu-Te-Supara-Frate?”

Pai bine mai desteptilor. Va luati de un om care are o cariera internationala, in timp ce voi care emiteti in Romania va numiti VibeFM, emisiunea voastra se numeste “Request629″ (a se citi Request Six To Nine), iar printre toate spoturile voastre in engleza, gagica voastra spune “VibeFM, better then sex” ? Pai emisiunea voastra de ce nu se numeste “Solicitari de la 6 la 9″ ?

Radio Zu.

O singura data am ascultat din greseala radioul nazistilor, si un nene acolo era impresionat de lumea de afara, in special de lumea din Ungaria. Si ca sa vezi ce l-a impresionat pe om. L-a impresionat ca in Ungaria, imediat ce treci de granita, nu vezi vaci. Dar daca le vezi, vacile nu sunt murdare de balega.

 

Si daca tot am ajuns la “tara noastra e cea mai naspa”, le sugerez celor care tot fac comparatii cu Germania si Grecia, sa faca doua trei comparatii cu Iraq, India si Kazakhstan. Nu numai ca o sa va dati seama ce prosti si nerecunoscatori sunteti, o sa va si simti mai bine dupa.

 

 

Toti cei care comenteaza ca Romania e nashpa, sunt fix aceia care fac ca Romania sa para nashpa.